Suport legislativ
ART. 1685. Amanetul este un contract prin care datornicul remite creditorului sau un lucru mobil spre siguranta datoriei (C. civ. 1591, 1676, 1689, 1690; C. civ. fr. 2071).
ART. 1686. Amanetul da creditorului dreptul de a fi platit din lucrul amanetului, cu preferinta inaintea altor creditori.
Ca sa rezulte preferinta se cere un act inregistrat in regula, ce sa enunte suma datorita, specia si natura lucrurilor amanetate sau o descriptie de calitatea, greutatea si masura lor.
Facerea unui act inscris si inregistrat nu este neaparat decat cand datoria trece peste 250 lei (C. civ. 1690, 1722, 1730; C. civ. fr. 2073, 2074 – L. no. 80-525 du 12 juillet 1980).
Cu privire la inregistrarea actului de amanet, la care se refera art. 1686, a se vedea art. 710 si 719 Cod procedura civila – D.(L) 1228, Monitorul Oficial nr. 281 din 15 martie 1900, republicat in Monitorul Oficial nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificarile ulterioare.
ART. 1687. Preferinta aratata in articolul precedent nu se poate infiinta in privinta mobilelor necorporale, cum creantele mobiliare, decat prin un act in regula inregistrat si notificat debitorului creantei date in amanet (C. civ. 1686, 1688; C. civ. fr. 2075 – Loi no. 80-525 du 12 juillet 1980; art. 2075-1 – Loi no. 72-626 du 5 juillet 1972).
- A se vedea, de asemenea, Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare – Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificarile ulterioare (art. 73 si 74).
- A se vedea si nota de la art. 1396.ART. 1688 in toate cazurile insa, acest privilegiu nu subzista asupra amanetului decat cand s-a dat si a ramas in posesiunea creditorului sau unui al treilea ales de parti (C. civ. 1730 ; C. civ. fr. 2076).
ART. 1689. Creditorul, la caz de neplata, nu poate sa dispuna de amanet ; are dreptul insa sa ceara de la judecator ca amanetul sa-i ramana lui, drept plata, si pana la suma datoriei, cu ale ei dobanzi, de se cuvine, dupa o estimatie facuta de experti, ori sa se vanza la licitatie.
E nula orice stipulatie prin care creditorul s-ar autoriza sau a-si apropria amanetul sau a dispune de dansul fara formalitatile sus-aratate (C. civ. 5, 968, 1008, 1690; C. civ. fr. 2078).
ART. 1690. Pana la expropriatiunea129 debitorului, de este sa se faca, el ramane proprietarul amanetului (C. civ. 1591, 1730; C. civ. fr. 2079).
129 Executarea silita, potrivit art. 1824-1836 Cod civil.ART. 1691 Creditorul raspunde dupa regulile stabilite la titlul : Despre contracte si obligatii in genere, de pierderea sau stricaciunea amanetului provenita din culpa sa.
Asemenea si debitorul trebuie sa intoarca creditorului toate spezele utile si cele necesare facute pentru conservarea amanetului (C. civ. 991, 997, 1080, 1102, 1156, 1564, 1574, 1599, 1618, 1730; C. civ. fr. 2080).
ART. 1692. Daca s-a dat drept amanet o creanta ce produce dobanzi, creditorul trebuie sa tina in seama aceste dobanzi asupra dobanzilor ce ar fi datorite.
Daca datoria, pentru a carei siguranta s-a dat amanet o creanta, nu produce ea insasi dobanzi, atunci dobanzile creantei amanetate se tin in seama asupra capitalului datoriei (C. civ. 1111, 1589, 1687 ; C. civ. fr. 2081).
ART. 1693. Daca creditorul abuza de amanet, debitorul poate sa ceara ca acel amanet sa se puna sub sechestru (C. civ. 1632, 1685 ; textul acestui articol nu are echivalent in Codul civil francez).
Cu privire la sechestru, a se vedea art. 596 Cod procedura civila – D.(L) 1228, Monitorul Oficial nr. 281 din 15 martie 1900, republicat in Monitorul Oficial nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificarile ulterioare.
ART. 1694. Debitorul nu poate pretinde restitutiunea amanetului decat dupa ce a platit in intreg capitalul, dobanzile si spezele datoriei pentru a carei siguranta s-a fost dat amanetul.
Daca acelasi debitor ar fi facut o alta datorie catre acelasi creditor dupa traditiunea amanetului, si o asemenea datorie ar fi devenit exigibila inainte de plata primei datorii, creditorul nu va putea fi constrans sa libereze amanetul mai inainte de a se fi platit ambele creante, chiar cand nu s-ar fi stipulat de a subordona amanetul la plata datoriei a doua (C. civ. 1619, 1730; C. civ. fr. 2082).
ART. 1695. Amanetul este nedivizibil, desi datoria este divizibila, intre erezii debitorului, ori intre aceia ai creditorului.
Eredele debitorului ce si-a platit partea sa de datorie, nu poate cere restitutiunea partii sale de amanet atat timp cat datoria nu este platita in intregul ei.
Si viceversa, eredele creditorului care si-a primit partea sa de datorie, nu poate sa restituie amanetul cu daunarea coerezilor sai inca neplatiti (C. civ. 774, 786, 1057 si urm., C. civ. fr. 2083).
ART. 1696. Dispozitiile precedente nu se aplica in materie de comert, nici la casele de imprumut pe amanet, in privinta carora se va urma dupa legile si regulamentele relative la dansele (C. civ. fr. 2084).